În regiunea în care eu m-am născut se vorbeau două limbi în mod curent. Dacă traduc numele pe care mama îl folosea pentru floare aleasă de mine pentru astăzi, atunci numele ei este Floarea Doamnei. Cu siguranță că această floare are și alte nume.
Atunci când planta răsare din mica sămânță este extrem de firavă, iar melcii o iubesc nespus de mult. Deci e nevoie de mult efort pentru a ține melcii la distanță. Dar odată ce planta a crescut peste 10 centimetri, devine foarte rezistentă atât la dăunători, cât și la secetă. Nici cu solul nu face prea multe pretenții. Planta ajunge la maturitate în luna iulie și începe să deschidă din ce în ce mai mulți boboci, care roz, care portocaliu, roșu, galben sau alb. Mama iubește nespus de mult aceste flori. Și sora mea care ne-a părăsit mult prea tânără le-a iubit foarte mult.
Nu prea am vorbit despre această floare cu soția mea, doar i-am spus că îmi place pentru că și mama avea aceste flori în grădina ei, care înfloreau până la prima brumă. Soția mea nu mi-a explicat de ce iubește și ea aceste flori.
Îmi place să folosesc numele pe care mama îl folosea pentru această floare: Floarea Doamnei.
Fiecare dintre noi are o femeie deosebită în viața sa care merită să fie celebrată. Ați încercat să asociați cu ea o floare sau alta?
De câte ori ați simțit să îi cântați de bucurie pentru că a venit în viața voastră? Sau sa îi mulțumiți lui Dumnezeu pentru ea? O putem face chiar acum: „Cât de frumoasă ești, iubita mea, oh, cât de frumoasă!” (Cântarea Cântărilor 4:1a) și „Domnul a făcut lucruri mari pentru noi, de aceea noi suntem bucuroși.” (Psalm 126:3).
Și un mic secret: azi e ziua de naștere a soției mele…