Implicarea Bisericii în politică – Video și Text

Când vorbim despre implicarea Bisericii în politică, spiritele se aprind rău de tot în ambele tabere: atât în tabăra celor care vor ca Biserica să se implice în politică, cât și în tabăra celor care nu doresc ca Biserica să fie implicată în politică. Deschizând această discuție,nu vreau să fie încă unul dintre aceia care agită cuibul de viespi, doar ca să se afle în treabă. Nu este un fenomen specific doar țărilor în care Biserica este o instituție considerată ca parte a structurii de stat, cum este cazul Marii Britanii. Este la fel peste tot. Subiectul a revenit foarte fierbinte în ultimele două săptămâni, după o perioadă de calm aparent, în iarna trecută.

Citind ziarele, urmărind reacții la articole care au o legătură mai mică sau mai mare cu Biserica, navigând printre numeroase opinii exprimate pe social-media, mi-a fost evident că dezbaterea a redevenit extrem de acută. Dar ce legătură poate avea subiectul cu pasajul evanghelic propus pentru meditație? Să acordăm o mică atenție unui verset cheie din text: „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și eu pe ei în lume” (Ioan 17:18).

Știm că capitolul 17 al Evangheliei după Ioan se numește și Rugăciunea Rămas Bun sau Rugăciunea Sacerdotală a lui Isus. Contextul este cel al Cinei de Taină, când Isus își pregătește discipolii pentru evenimentele care vor urma. Spre sfârșitul discursului, se roagă pentru ucenicii săi. El acționează ca un mijlocitor. Dar trebuie să ținem cont de un lucru foarte important. Se roagă ca ucenicii săi să fie protejați în lume, unde îi trimite așa cum și el a fost trimis de Tatăl.

De ce a fost trimis de Tatăl? Răspunsurile pot fi multe și variate și toate adevărate. Dar să le reducem la un singur răspuns. A venit să salveze lumea. Sau poate unii preferă să spună că a venit să transforme lumea. Când spunem asta ne referim la toate realitățile vieții noastre. Și suntem de acord că accentul se pune pe relațiile dintre noi, ca indivizi și comunitate. Și știm că ceea ce a făcut Isus, ceea ce a învățat a fost despre asta. Desigur, nu trebuie să uităm relațiile noastre cu creația, cu natura. Deci suntem de acord că este evident că învățătura lui, toate acțiunile sale au fost orientate spre viața noastră ca ființe umane. Și noi, ființele umane trăim în comunități organizate în sate, orașe și așa mai departe.

Grecii antic au numit comunitățile organizate în jurul unui centru urban polis. În general, era vorba de o fortăreață cu toate clădirile sale, inclusiv satele din jur. Ceea ce au numit politică a fost dezbaterea cu privire la problemele polisului, cetății. Iar cetățenii responsabili erau mândri să se implice în acele dezbateri, să facă politică. Totul era reglementat în cadrul acelor dezbateri, toate relațiile interpersonale din acea cetate, polis.

Ceva mai sus spuneam că viața lui Isus, învățătura lui are ca scop transformarea relațiilor interpersonale, a vieții personale și a celorlalți. El spune clar că acesta este motivul pentru care a fost trimis de Tatăl său și că același este și scopul pentru care îi trimite pe discipolii săi. Am citit în Evanghelie că Isus a luat partea celor care erau uitați sau oropsiți în societate. Este evident că și-a trimis discipolii tot pentru asta. Și aici urmează un alt cuvânt extrem de important în rugăciunea lui Isus: adevărul (Ioan 17:17). Cred că suntem de acord că adevărul trebuie spus în treburile cetății, polisului, ale societății, în politică.

Mulți ar putea arăta cu degetul spre greșelile Bisericii din trecut sau chiar din prezent. Ne place sau nu, au dreptate. Dar cine a spus că Biserica de pe pământ este perfectă? Este o societate a celor care cred, într-un efort continuu de a urma învățătura și exemplul lui Isus. Biserica este formată din cei care cred în învățătura lui Isus, care nu sunt desăvârșiți. Misiunea sa este să fie acolo unde este nevoie de adevăr. Acolo sunt trimiși ucenicii. Ei trebuie să fie preocupați de problemele societății și, prin urmare, de politică. Aceasta este misiunea lor. Ei trebuie să schimbe modul în care se desfășoară politica prin adevărul și exemplul primite de la învățătorul lor. Este vorba despre valorile pe care le propun discipolii, pe care le apără.

Dar până la urmă, pentru a nu intra prea mult în detalii, care a fost centrul atenției lui Isus? – Drepturile persoanei în relațiile cu celălalt. Asta face politica. I se pare cuiva că politica și politicienii de astăzi sunt perfecți și că nu mai trebuie să le reamintim adevărul? Nu suntem perfecți, politicienii și politica nu sunt realități perfecte, motiv pentru care trebuie să acordăm întotdeauna atenție valorilor și drepturilor fundamentale ale persoanei. Trebuie să ne amintim mereu de ele. Biserica trebuie să lupte pentru ele atunci când sunt uitate.

Este foarte adevărat că Biserica, ca instituție, nu trebuie să urmeze o politică partizană, de o culoare sau alta. Biserica trebuie să facă politică urmând exemplul lui Cristos. Trebuie să sprijine și să inspire politica și politicienii care susțin valorile învățăturii adevărate și să condamne deschis acele politici și politicieni care neagă valorile și drepturile omului sau desconsideră faptul că creația este un dar pentru toți și care trebuie ocrotit.

Desigur, dezvoltând acest subiect, putem continua cu prezentarea modului în care un membru, individual, al Bisericii trebuie să se implice în politică. Dar, sperăm, cu o altă ocazie.

(Textul original a fost scris și publicat în limba engleză, în ziua de 26 mai 2020, ca parte a unui proiect, intitulat ”A meditation for a week”.)