I’m fine / Sunt bine

“Here’s how I am:

Abandoned
Lied
Betrayed
Forgotten
Lost.

By those who promised to be with me.
By those who said they supported me.
By those who said they loved me.
By those who swore not to forget who I am for them.
By those who led me here to lose me.

And all this for what?

To become the way they want me to be:

Unable
Weak
Useless
Obstacle
No one.

And all this so that they can

judge me,
condemn me,
destroy me,
throw me

in the garbage dump of time,
of their world.

I see them coming.
They stretch the judgment table.
They are preparing arguments.
There are my words that
I have spoken with confidence and love,
which now hurt me so deeply,
They have returned them to me with venom;

With the bitter venom of
abandonment,
lying,
betrayal,
forgetting,
rejection.”

And my friend breathed out long
after such an answer.

And he greeted me:

“I’m fine!”

Și-a tras aer în piept,
mult aer,
așa cum fac cei care vor să se scufunde.
A deschis gura
și a început să răspundă.

„Iată cum mă simt:

Abandonat.
Mințit.
Trădat.
Uitat.
Pierdut.

De cei care mi-au promis că îmi vor fi alături.
De cei care au spus că mă susțin.
De cei care au declarat că mă iubesc.
De cei care au jurat că nu uită cine sunt pentru ei.
De cei care m-au condus aici pentru ca să mă piardă.

Și toate acestea pentru ce?

Ca să devin așa cum ei doresc ca eu să fiu.

Și toate acestea
pentru ca să mă poată
judeca,
condamna,
distruge,
arunca
la groapa de gunoi a timpului,
a lumii lor.

Îi văd venind.
Masă de judecată ei întind.
Pregătesc argumente.
Sunt cuvintele mele,
ce cu încredere și drag le-am rostit,
care mă rânesc atât de adânc,
pentru că ei
mi le-au întors cu venin.

Cu veninul amar al

abandonării,
minciunii,
trădării,
uitării,
respingerii.”

Și a expirat lung
după așa răspuns.

Și mi-a întors salutul:

„Sunt bine!”